...intru direct in problema si te intreb: Cum ai reactiona daca ti-as spune ca viata in sine poate fi mai mult decat ai putea crede, ca traiesti un miracol si nu iti dai seama ? Imi plac oamenii puternici, care au ceva de spus, care refuza sa fie inca o rotita dintr-un monoton sistem, care refuza sa fie inca o caramida din marele zid al ignorantei. Majoritatea ne traim viata in limitele impuse de o societate pervertita, nu avem idealuri proprii sau gusturi proprii, pentru multi totul se rezuma la a nu insela asteptarile celor din jur. Mai sunt cativa care au mici sclipiri de originalitate dar sunt descurajati de decaderea spirituala a unei majoritati covarsitoare.
....Altii traiesc cu iluzia libertatii si se cred rebeli dar de fapt urmeaza duhul distrugator al epocii.
Nu ma consider cu nimic mai buna decat oricare dintre cei rai dar intentionez sa imi depasesc conditia.
Gandeste-te ca in orice organism viu de la cel mai simplu pana la tine viata se incapataneaza sa traiasca, se agata de orice sansa si LUPTA. ........ DE CE? De ce fiecare celula, planta, vietate vrea cu atata ardoare sa traiasca ?? Ce e atat de important la viata asta incat supravietuirea e o prioritate atat de mare??? Pentru ca e in NATURA lucrurilor sa va valorifice imensul potential al vietii. Plantele si animalele traiesc pentru a-si indeplini menirea, aceea de a fi de folos omului...dar menirea omului care e? De ce traieste omul ? O fiinta complexa cu un potential imens partial descoperit, cu capacitati extraordinare(de exemplu mila, compasiunea, altruismul etc.) ... de multe ori traieste din inertie incercand sa atinga un scop meschin. Eu cred ca scopul vietii este desavarsirea spirituala, cred ca Viata e un Mare Test pe care daca il vom trece vom putea avansa spre o stare superioara. Cred ca necazurile sunt doar niste probe ale drumului initiatic pe care trebuie sa le trecem. Vad in suferinta o cale de purificare(dezaprob masochismul si autoflagelarea). Cred ca totul se intampla pe lumea asta cu un scop, ca fiecare graunte de nisip, fiecare palma, fiecare lacrima are un rost. Unii invinuiesc entitatea superioara care ne-a creat pentru nedreptatea din lume si pe aceia umil ii intreb: Daca nu ar exista oameni saraci, am putea sa dam dovada de mila ? Daca nimeni nu ar gresi fata de noi, am avea ocazia sa iertam ? Daca nu ar exista tentatii am avea ocazia sa dobandim virtuti ?Existenta raului e de nedorit si de inlaturat, dar el exista pentru ca noi sa avem ocazia sa luptam impotriva lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu